România trece prin cea mai lungă perioadă de guvern interimar după 1989. Ilie Bolojan conduce țara de 72 de zile fără a primi votul de învestitură.
Adrian Veștea a fost respins clar în Parlament, iar Nicușor Dan întârzie să numească un alt premier. Eșecul de a forma un executiv stabil blochează deciziile vitale.
Conflictul politic escaladează pe fondul neîncrederii și negocierilor timide. Timp de trei săptămâni, instituțiile au rămas în impas, din cauza tergiversărilor din partidul PNL.
Politicienii din opoziție și partidele fragile refuză să sprijine un guvern majoritar. Criza prelungită afectează administrația și imposibilitățile în rezolvarea problemelor urgente.
Istoria se repetă: un precedent similar s-a înregistrat în 2009, cu Guvernul Boc, dar acum recordul este depășit. Lupta pentru putere costă România stabilitatea atât de necesară.
Chiar și președintele Nicușor Dan recunoaște lipsa unor pași decisivi în armonizarea partidelor. Ultimele negocieri rămân neconcludente, iar populația suferă consecințele.
